Nu, nu este vorba de "ploaie" ca un fenomen meteorologic, ci ca o astenie. Pe masura ce trec anii, iti reprosezi tot mai des ceea ce ai ezitat sa faci sau ceea ce ai facut deja. In interior ai doua voci, a inimii si a ratiunii. Pe care sa o asculti? Nu intotdeauna faci alegerea corecta, dar mai bine sa gresesti decat sa te bantuie intrebarea : " Cum ar fi fost daca...? " Si de cele mai multe ori crezi ca ai facut bine. Atata timp cat nu exista remuscari. Dar cum ar fi daca ai avea posibilitatea sa te intorci in trecut, sa iti schimbi alegerea facuta si sa ai posibilitatea sa iti decizi tu viitorul? Foarte trist. Eu nu as face acest lucru. Poate 1 dintr-o 1000 ar gandi ca mine, dar daca ar fi asa, nu ai gresi, nu ai suferi, ai fi aproape perfect. Si nu ai stii niciodata care iti sunt prieteni cu adevarat. Prieten = omul de care ai nevoie in viata ta, asta nu implica neaparat si iubirea. Cand ai un prieten el te ajuta sa iti vezi defectele, iar atunci cand il pierzi iti vezi calitatile. Pierzand un prieten, faci un pas. Inveti ceva. De castigat in nici un caz, asta ar insemna sa am casa in Caraibe. Chiar daca ramane un gol in sufletul tau, aduna acolo numai zambete, lumina, mangaieri, vorbe frumoase, fapte bune. Nu regreta nimic, iarta sa fi iertat, iubeste ce e frumos, traieste modest.
