27 iun. 2013
"Pentru ca ma prefac poeta, imi scriu gandurile!"
"Pentru ca ma gandesc prea mult la el, chiar daca am decis sa ne separam drumurile. De ce? Invat si nu ma pot concentra. Si de ce am decis sa ne separam drumurile? Habar n-am. Nu cred ca ma merita. E prea bun pentru gandurile mele. Da, i-am gresit si cred ca sunt pedepsita pentru asta in fiecare zi prin faptul ca ma gandesc la el si ma mustra constiinta. Asta e cea mai mare pedeapsa! Sa te simti vinovata pentru lucrurile care le-ai facut fiind constienta. Degeaba acum! Accepta-ti deciziile si greselile chiar daca regreti mai tarziu. Invata sa fi hotarata! Fa o scoala, cauta un loc de munca stresant, calatoreste, pleaca in tari straine, rasfata-te cu delicatese culinare, dar fa-le singura. Tot ce poti fa de una singura! Invata sa fi singura. Ca in final asta esti: o fiinta singura. Nu ii implica si pe altii. Vor suferi si ei, mai mult ca tine."
16 mai 2013
Poezie de dragoste
Adorm mereu pe palma ta
Si cad adanc in somn mereu
Caci simt caldura din ea
Si chipul tau pe pieptul meu.
Adorm uitandu-ma la tine
Caci ma privesti cu un chip duios
Sa nu mai plec mereu imi vine
Sa ma iubesti tot mai frumos!
Atunci cand plang si esti cu mine
Imi saruti lacrimile toate
Ai vrea sa iei cei rau cu tine
Si sa fiu pura pan-la moarte!
Ma strangi in brate atat de tare
Sa plec nu m-ai mai lasa
O iubire atat de mare
Nu credeai ca vei avea!
Adormi cu mine-n gand mereu
Si regreti ca nu-s cu tine
Adormi cum adorm si eu
Cu gand acolo, cu gand la mine!
Si cad adanc in somn mereu
Caci simt caldura din ea
Si chipul tau pe pieptul meu.
Adorm uitandu-ma la tine
Caci ma privesti cu un chip duios
Sa nu mai plec mereu imi vine
Sa ma iubesti tot mai frumos!
Atunci cand plang si esti cu mine
Imi saruti lacrimile toate
Ai vrea sa iei cei rau cu tine
Si sa fiu pura pan-la moarte!
Ma strangi in brate atat de tare
Sa plec nu m-ai mai lasa
O iubire atat de mare
Nu credeai ca vei avea!
Adormi cu mine-n gand mereu
Si regreti ca nu-s cu tine
Adormi cum adorm si eu
Cu gand acolo, cu gand la mine!
Suspina...!
Suspina cerul dupa soare
Suspina codrii dupa ploaie
Suspina pasarea ca n-are
La puiuti sa de-a mancare.
Suspina toate cand se-aduna
Si suspina impreuna
Ca nu au si n-or avea
Dragostea si averea.
Suspina apa si pamantul
Suspina cerul si cuvantul
Suspina ca au fost uitate
Si de lume-au fost spurcate.
Sa suspin si eu as vrea
Sa vad ce e durerea
Dar nu am si n-am avut
Vreun motiv nici un minut!
Suspina codrii dupa ploaie
Suspina pasarea ca n-are
La puiuti sa de-a mancare.
Suspina toate cand se-aduna
Si suspina impreuna
Ca nu au si n-or avea
Dragostea si averea.
Suspina apa si pamantul
Suspina cerul si cuvantul
Suspina ca au fost uitate
Si de lume-au fost spurcate.
Sa suspin si eu as vrea
Sa vad ce e durerea
Dar nu am si n-am avut
Vreun motiv nici un minut!
29 mar. 2013
Scrisoare de dragoste neimplinita
24 mar. 2013
Barbatul si Femeia - Victor Hugo
Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)