"Perfecţiunea e atinsă nu atunci când nu mai este nimic de adăugat, ci când nu mai este nimic de înlăturat." (Antoine de Saint-Exupery)
De cele mai multe ori gresim atunci cand luam decizii. Nu avem de unde sa stim daca facem bine sau rau, daca vom fi fericiti sau tristi, si riscam. Riscam fericirea noastra.
Dar greseala exista doar ca sa nu o facem pe a doua. Si facand aceasi greseala, inseamna ca ori suntem prosti, ori avem ochii inchisi. Ori ne place suferinta. Oamenii sunt tristi pentru ca nu stiu sa fie fericiti. Sau nu stiu ce inseamna a fi fericit. Fericirea vine doar printr-o strangere de mana, din inima, vine printr-o floare oferita cu un zambet, sau un mesaj de "buna dimineata!" persoanei iubite. Gresim si suntem constienti de chestia asta, si totusi nu facem nimic. Nu vorbim, nu ne cerem scuze, nu glumim, ne evitam si devenim tristi. Singuri. Parasiti. Si apoi ne intrebam de ce? Cu ce am gresit? Gresim in momentul in care ne dam seama si nu facem nimic, asteptam sa treaca timpul. Atunci o meritam. Si gresim si a doua oara, si a treia oara, dar gresim diferit. Si tot timpu vom gresi, dar trebuie sa gresim responsabil. Greseala ne face mai buni. Asa cred unii...
