Scrisoare de dragoste neimplinita

"Buna ce mai faci? Pentru o clipa am crezut ca ne-am maturizat,ca putem trece peste acele lucruri care ne-au furat visele, ca putem gasi in aceasta trecere cateva clipe si pt noi dar m-am inselat.Ce ne impiedica se ne comportam asa cum simtim, sa lepadam masca Care ne desparte si sa gasim cateva clipe de intimitate, sa depanam amintiri… Nu putem sa traim numai din amintiri! Oricat de frumoase, oricat de multe amintirile nu inlocuiesc realitatea. De fapt, tu vrei pe de o parte sa-ti conservi mediul tau departe de orice ar putea sa deranjeze si pe de alta parte, vrei sa spui “padurii ce ar fi putut sa fie..” ce-ar fi putut sa fie si nu fost, cine te-a obligat sa faci ceva ce nu ti-ai dorit? Poate ca ceea ce am dorit fiecare nu era compatibil cu ce am fi dorit noi Sau ceea ce se putea, poate ca fiecare a cedat ceva din sperantze si rezultatul a fost acesta ... o lunga perioda de tacere ... Nu mai exista aceleasi sentimente din partea ta, te-ai consolat prea repede cu gandul renuntari la lupta si flacara aprinsa in tine atunci a ramas o desarta mocnire ascunsa. Eu nu mam putut consola cu ideea ca sa terminat,ca sentimentele le poti pune stavila astfel incat acestea sa piara in neant. Ce mi-as dori eu? ce-as putea sa-mi doresc asa incat santimintile acestea Sa nu raneasca altele mai presus de mine, ale fiintelor nascute din fiinta mea, sau cele care atunci cand eram in genunchii m-au consolat cu sentimentele lor. Gresesti cand gandesti sau infaptuiesti, sau amundoua sunt la fel de rele? am infaptuit ambele pacate, am gandit ca din cand in cand ne mai putem intalni sa vorbim, ca pasii mei vor merge langa ai tai pe aleile aceluiasi parc, ca putem dansa un dans pe care nu l-am dansat niciodata sau ca din nou facem dragoste asa cum nam mai facut niciodata. nam intalnit asa cum nu am mai facut de mult si am povestit. Stiu ca intram in contradictie, dar randurile de mai sus reprezinta ceea ce simt eu, ceea ce imi doresc eu sa se intample. Muzica aceea incredibila a sentimentelor imi umple sufletu` de fericire, asteptand o chemare venita de departe…… P.S. Sper sa te revad, in ciuda durerii pe care o am in suflet, ca nu esti a mea!"

Barbatul si Femeia - Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exalta, altarul sfinteste. Barbatul este creierul, femeia este inima. Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie. Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi. Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul. Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu. Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul. Barbatul are suprematia, femeia are intuitia. Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea. Barbatul este un geniu, femeia este un inger. Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil. Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita. Gloria face totul maret, virtutea face totul divin. Barbatul este un cod, femeia este evanghelia. Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti. Barbatul gandeste, femeia intuieste. A gandi inseamna a avea creier superior. A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola. Barbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza. Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta. A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul. Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul. In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem. Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.